Era noapte,iar eu paseam pe strada vietii cu geamantanul de vise in mana.Era greu,aproape ca ma lasau puterile si parca as mai fi renuntat la cateva,dar il schimb dintr`o mana in alta si continui.Un frig cumplit sa azvarlit prins in lumina felinarelor ce impartea drumul in 2.Tremurand paseam uitandu`ma in jurul pustietatii si nici macar frunzele nu puteau sa ma acopere.Pica din cer lacrimi de trandafir pierite pe buzele mele inghetate,tresarand de strigatul toamnei.In drumul spre casa s`a resimtit parfumul tau imbarbator ce`mi maruntea pasii obositi.M`am ghemuit in trenciul roz si m`am lasat purtata de lumini sperand ca esti tu soarele si ma vei lua in brate.Inalnesc marcaje ce`mi sopteau parca”In fata la 30 de pasi de gradina se afla el,descopera`l”,misterul si semnele de intrebare m`au pierdut,si uitand de frigul noptii ma abat din drum.Picaturile cristaline s`au asezat pe par facandu`mi o coroana impletita,iar peisajul devine notoriu.Imi zambea cerul si impinsa de vant merg tot inainte.La capatul parcului nimeni sa`mi deseneze noaptea,nimeni sa`mi care visele.Inca 2 blocuri si am ajuns,iar tu esti de negasit.Imi sopteste vantul ca nu ai sa vi ..si..
Am ajuns,in sfarsit acasa,felinarele au amortit si invelite de noapte,s`au stins.Noapte buna,miky.
