Cafeaua de dimineaţă..

Stau la masa obisnuita îmi savurez cafeaua şi ma gandesc.La ce? Asta ma intreb şi eu în timp ce sorb din priviri conversaţia alaturata”Eu aici,tu acolo,de azi inainte nu va mai exista nimic,voi rupe actul de casatorie…”,da.. aşa ma gandeam şi eu dupa prima cearta,dar devine obisnuinta,te intorci ca un mieluşel inapoi şi dai uitarii totul.Merita oare sa faci pasul asta fara sa şti intradevar daca ai pentru cine?Probabil inconştienţa asta a omorat multa lume,chiar şi pe tipa de`alaturi.
Vine din nou cheleru şi probabil aş mai vrea puţin zahar,în jurul meu e amar totul,nici cafeaua nu mai are gust.Ridicand din sprancene întreabă”Mai doriţi ceva anume..?” ,da 2 pliculeţe de zahar brun sa`mi colorez puţin cafeaua..şi lumea din jur daca aş putea.Nu a durat mult si apare din nou “Poftiţi”,multumesc.Aceeaşi cafea,acelaşi loc,aş putea spune şi aceeasi lume,dar nu,cand simţeam nevoie de linişte,priveam în gol,un impiedicat dadu peste mine.Minunat era tot ce aveam nevoie..”îmi cer scuze vrrooiam..”spuse el,cu un vant de alcool.Ce sa vrei?sa`mi distrugi liniştea? cerand nota de plata m`am ridicat spre ieşire.Un baiat ce tocmai intra îmi strange bratul şi`mi spune “Hey,tu nu eşti fata care e mereu aici in ore matinale,posomorata şi ingandurata?”Ba da, îi zic eu dar ne cunoaştem? “Nu dar poate aveai nevoie de puţin ajutor..” Singurul ajutor ar fi… “Sa te invit la o cafea maine la “Stalling Cafe” zise el..Am acceptat invitaţia în cele din urma, şi am iesit.Coincidenţa sau nu am ramas prieteni,şi acum lumea e mai vesela,am schimbat cafeaua de dimineaţa pentru un cappuccino şi gandurile mele se impart la doi…