 Cutia de cola

Ma trezesc în miezul noptii,insetată,parcă teleghidată spre frigider.Surpriză!Cutia de cola era goală.Ce?Cum e posibil?îmi tot pun întrebări în mijlocul bucătariei,sprijinindu-mă de coltarul bej-crem:Cum de am omis eu să arunc cutia,oare chiar era goală? In plină tristeţe si dezorientare,parcă pierdută în noţiunea timpului adorm pe canapea până in zori.Ma trezeşte gândul de aprovizionare şi cobor spre supermarket. Fericită, observ in geam sticle de diferite mărci,insă aleasa mea era doar una,una dupa care tânjeam încă de aseară.Sa fie oare cutia de cola gustul fericirii mele sau ticăiturile inimii se datorează blondului din faţa cozii de la casa? Ma indrept spre frigiderul de sucuri şi incerc să mă evidenţiez.Observand ca şi el tot cola preferă îl intreb:”Hey tu,observ că eşti încă un fan cola sau greşesc?”,el imi răspunde non salant că ar putea fi,însa el preferă băutura tare,cea care te imbarbăteşte şi îţi dă curaj sa nu păleşti în faţa iubirii. Rămân plăcut uimită de răspunsul său inteligent,la care nu m-aş fi asteptat si cad pe gânduri.Coincidenţă sau dragoste la prima vedere?tipul pe care de fapt îl cheamă Robert.
Ma intreabă daca aş avea placerea de a ieşi cu el la o terasa ,unde putem sorbi gustul iubirii împreună. Mai exact m-a întrebat daca aş vrea sa ieşim la un suc,dar eu prefer sa interpretez cum îmi place. Şi incă ceva : Dacă destinul te încearcă,tu cum îi raspunzi?

Cafeaua de dimineaţă..

Stau la masa obisnuita îmi savurez cafeaua şi ma gandesc.La ce? Asta ma intreb şi eu în timp ce sorb din priviri conversaţia alaturata”Eu aici,tu acolo,de azi inainte nu va mai exista nimic,voi rupe actul de casatorie…”,da.. aşa ma gandeam şi eu dupa prima cearta,dar devine obisnuinta,te intorci ca un mieluşel inapoi şi dai uitarii totul.Merita oare sa faci pasul asta fara sa şti intradevar daca ai pentru cine?Probabil inconştienţa asta a omorat multa lume,chiar şi pe tipa de`alaturi.
Vine din nou cheleru şi probabil aş mai vrea puţin zahar,în jurul meu e amar totul,nici cafeaua nu mai are gust.Ridicand din sprancene întreabă”Mai doriţi ceva anume..?” ,da 2 pliculeţe de zahar brun sa`mi colorez puţin cafeaua..şi lumea din jur daca aş putea.Nu a durat mult si apare din nou “Poftiţi”,multumesc.Aceeaşi cafea,acelaşi loc,aş putea spune şi aceeasi lume,dar nu,cand simţeam nevoie de linişte,priveam în gol,un impiedicat dadu peste mine.Minunat era tot ce aveam nevoie..”îmi cer scuze vrrooiam..”spuse el,cu un vant de alcool.Ce sa vrei?sa`mi distrugi liniştea? cerand nota de plata m`am ridicat spre ieşire.Un baiat ce tocmai intra îmi strange bratul şi`mi spune “Hey,tu nu eşti fata care e mereu aici in ore matinale,posomorata şi ingandurata?”Ba da, îi zic eu dar ne cunoaştem? “Nu dar poate aveai nevoie de puţin ajutor..” Singurul ajutor ar fi… “Sa te invit la o cafea maine la “Stalling Cafe” zise el..Am acceptat invitaţia în cele din urma, şi am iesit.Coincidenţa sau nu am ramas prieteni,şi acum lumea e mai vesela,am schimbat cafeaua de dimineaţa pentru un cappuccino şi gandurile mele se impart la doi…